N o u t a t i A r t i s t i i E x p o z i t i i C o n t a c t
   

Duminica 8 Decembrie 2013, ora 14.00, Casinoul din Parcul Central

Am venit, am vazut, am luat acasa!
Iubitorii de arta pot pleca de la o expozitie inedita chiar cu unul din exponate.  Si nu, nu e furt.  E un cadou facut de artistii clujeni pentru consumatorii de arta de calitate. Casinoul din Parcul Central va fi gazda unei expozitii nemaiintalnite, in cadrul careia, o parte din vizitatori vor primi in dar toate piesele expuse.
Evenimentul va avea loc pe data de8 dec.2013 si este organizat in colaborare cu Primaria Cluj-Napoca.

INTRAREA LIBERA !



Marti , 10 Aprilie , de la ora 18 , Grupul Atelier Plus  va invita la deschiderea expozitiei de arta contemporana intitulata  ''Trei''.

Expozitia ii are ca si protagonisti pe Vlad Capusan, Iurie Cojocaru si Petru Leahu. Intr-o lume desacralizata unul dintre raspunsurile artei e reducerea la substanta pura. Elementele abordate de cei trei artisti apartin unui sistem simbolic . Cifra 3 este privita ca si un simbol multiplu, coreland cu moartea si invierea Domnului Isus Christos. Viziunea fiecaruia este reprezentata intr-un stil propriu, lucrarile constituind un mesaj puternic si de efect ca raspuns la o societate contemporana aflata intr-o continua miscare.
Evenimentul va fi marcat de minimalismul cifrei 3 fiind expuse doar 3 lucrari semnate de catre cei artisti, timp de 3 saptamani.

Expozitia va fi deschisa in perioada 10 -29 aprilie
In deschidere - Rares Iordache

imagini vernisaj 3


Inceputuri - expozitie de arta contemporana
expun: Anca Mihaela Pustea · Andrei Marina · Cristina Marian · Csaba Enyedi · Eunice Danut · Iurie Cojocaru · Liviu Mocan
Petru Leahu, Rares Balarau, Vlad Capusan,


Turnul Croitorilor - centrul de cultura urbana
str. Baba Novac nr. 35. Cluj Napoca, 20.12.2011 - 20.01.2012, Vernisaj: 20 decembrie, ora 18

imagini vernisaj inceputuri

.


Scara- expozitie de arta contemporana

SARBATOAREA INVIERII
O REPREZENTARE PLASTICA IN
VIZIUNEA UNUI GRUP DE ARTISTI CLUJENI

Turnul Croitorilor - centrul de cultura urbana
str. Baba Novac nr. 35. Cluj Napoca, 20.04.2011 - 04.05.2011, Vernisaj: 20 aprilie, ora 17.

constuctia scari si imagini din vernisaj


Scara - „poartă a cerurilor”

Trăieşte cu epoca ta dar nu fii creaţia ei, munceşte pentru contemporanii tăi, dar fii pentru ei, ceea ce ei au nevoie, nu ceea ce ei laudă”
Schiller

Grupul de artişti care compun acum acest atelier plus (deschis intrărilor şi ieşirilor din componenţa lui) surprinde ca tip de atitudine, tocmai prin faptul că orientarea lui e una „nonconformistă”, contra curentului, ieşită din rândul lumii, în cazul în speţă a celei artistice. Aceşti artişti nu sunt deloc interesaţi să fie „trendy”. Ei nu-şi îndreaptă atenţia spre marginal, particular, monstruos sau derizoriu. Ei muncesc cu bucurie împreună, ca la o clacă aleasă, având o cu totul altă situare în plan existenţial. Privirea e îndreptată spre centru, propunând prin proiectul lor un admirabil exerciţiu recuperator.

A trăi în adecvare cu rostul propriu - spune undeva Pleşu- e a trăi cu faţa spre centru, a gravita în jurul unui adevăr bine ales.” Asta fac membrii acestei grupări, care aparţin unei specii de artişti tot mai rare astăzi.

Prin această lucrare amplă pe tema scării, ei restaurează demnitatea şi sensul ideii de om, de antrophos (cel ce priveşte spre înalt, spre cer).

Punctul de pornire, impulsul iniţial, sămânţa acestui proiect e scara din visul lui Iacov - din textul biblic- în drumul lui spre Haran. Tema are un cuceritor precedent medieval, pe unul din pereţii mănăstirii Suceviţa din nordul bucovinean.

Lucrarea, gândită şi simţită împreună, porneşte de la moştenirea aşezată de veacuri a tradiţiei creştine. Tot Pleşu spunea, într-un studiu al său, că „a avea simţul tradiţiei înseamnă a avea, în iureşul istoriei, un inflexibil instinct al permanenţei.”

Artiştii atelierului plus sunt deschişi spre experiment, spre abordări ieşite din rutină, neconvenţionale dar altfel decât de obicei. Pentru ei experimentul este un fel de altoi pe tradiţie, care-i aduce plăsmuirii noi valenţe. Tradiţia este valorizată în spiritul unei noi sensibilităţi, actualizate.

Un alt fapt surprinzător este că din acest grup fac parte creatori de confesiuni diferite, care reuşesc să se armonizeze pentru o idee aleasă.

Or, o asemenea armonizare nu se poate realiza decât prin iubirea creştină autentică, trăită peste cotele obişnuite.

Jonathan Swift spunea despre noi, creştinii de ieri şi de azi, că „ avem credinţă destulă ca să ne urâm, dar nu avem destulă credinţă ca să ne iubim”, să ne depăşim prejudecăţile.

În acest caz, iubirea autentică, credinţa destulă, „instinctul inflexibil al permanenţei” îi face pe aceşti plăsmuitori de forme să construiască împreună un semn ascensional puternic, dens, mustind de sensuri şi semnificaţii, cu toată simplitatea lui formală.

Opera lor este o construcţie opusă radical Turnului Babel, din cel puţin două motive. Primul este că toţi lucrătorii vorbesc „aceeaşi limbă” iar al doilea, că ei nu vor să instituie un al doilea centru, alternativ, din vanitate ci, dimpotrivă, doresc să intre în consonanţă cu Centrul adevărat, unic, prin smerenie, pentru că ei simt şi înţeleg în spiritul logicii paradoxale a învăţăturii biblice, că „cel smerit se va înălţa”.

Această scară ridicată împreună e forma aleasă de adoraţie, de rugăciune „rostită” într-un alt limbaj. Este închinată Marelui Praznic al Învierii Domnului.

Aici Învierea se îngemănează cu Înălţarea. Învierea Domnului şi Înălţarea sa la Ceruri au adus restaurarea Omului, salvarea lui împreună cu toată făptura. Cele douăsprezece scări (12 apostoli) reprezintă simbolul plastic al ecclesiei în sens de comuniune întru Hristos. Scările (interioare) individuale se unesc după străpungerea plafonului la palierul superior, simbol al transcendenţei, al elevării într-o altă dimensiune.

Această superbă instalaţie, scenografie, rod al unei repetate decantări petrecute în atelier plus, contrazice afirmaţia lui Mircea Eliade, făcută cu ani în urmă, într-un dialog cu Pleşu: „din păcate, astăzi cultura a devenit ultimul cer de deasupra umanităţii”. Această frumoasă împreună întreprindere artistică ne arată că cultura nu este ultimul cer de deasupra noastră ci mediumul care poate înlesni, cel mai bine, accesul la celelalte ceruri, de deasupra ei. Ea devine astfel o transparenţă spre altceva, de dincolo de ea.

Ceea ce se întâmplă cu forma scării la palierul următor al Turnului Croitorilor din Cluj e un fel de transmutare, petrecută la nivelul alchimiei creaţiei, într-o stare superioară, la altă dimensiune şi altă calitate. Lemnul devine aur (simbol al divinităţii). Materia comună devine materie superioară. Temporalitatea e convertită în eternitate. Braţele fiecărei scări se unesc (iubirea uneşte) sub înfăţişarea unei arcade, în cheia de boltă, „piatra din capul unghiului”, Lapis excelsis, Iisus Hristos.

Unirea lor la nivelul de sus aduce configuraţia unei coroane. Omul salvat prin Înviere, cunună a Creaţiei, devine acum dimpreună cu semenii, prin biserică, cunună, coroană în Împărţia Cerurilor.

Această construcţie realizată de atelier plus e una din cele mai inedite forme de înmulţire a talanţilor, întâlnită pe tărâmul plasticii contemporane. Ea e expresia spendidă a faptului, că mai există cu adevărat, printre miile de dune de nisip, de pe intinsul tărâm al artei de astăzi şi insule, oaze vii, care –ţi pot potoli din când în când „setea de absolut”.

Atelier plus a dat trup aici unei idei alese, convertind această întrupare într-o superbă, simbolică, „poartă a cerurilor”.

Onisim Colta

Scara este o instaliaţie publică realizată şi concepută de un grup de artişti clujeni. Aceasta a fost amplasată în Turnul Croitorilor folosindu-se palierul metalic interior al construcţiei ca un plan care delimitează clar - poate chiar şi axiologic – cele două părţi ale Scării. În partea de jos, asamblajul este consituit din patru laturi (cele patru evanghelii biblice), fiecare latură având câte trei scări (cei 12 apostoli). Fiecare scară individuală este legată în partea superioară de scăriile părţii corespunzătoare, cu excepţia uneia singure, care nu îl reprezintă pe Matia ci pe

Pavel (a se observa ţepuşul din călcâiul scării). Unitatea între elementele constitutive nu este astfel desăvâşită, acesta fiind un deziderat atins la nivelul următor. Având în vedere calitatea materialului (lemnul) cred că “unitate în diversitate” este o temă falsă în înţelegerea lucrării.

Un aspect mai dificil de înţeles este lipsa sprijinirii Scării pe pardoseală. Răspunsuri precum surprinderea devenirii într-o fază avansată sau neancorarea în teluric a vieţii par nesatisfăcătoare.

În Geneza dar şi în Noul Testament scara porneşte de la pământ spre cer şi nu invers. Partea de jos este despărţită de partea de sus printr-un material care sugerează impenetrabilitatea. Cu alte cuvinte, “aici” este separat de “acolo”. Cele două stări nu sunt interconvertibile iar sensul devenirii este unic. Scara de sus e perfectă, dreaptă, fără zbârcitură. Odată atinsă starea de excelsis, nu mai poate fi pierdută. Toate scările sunt acum unite într-o diademă cu irizaţii de metal preţios, neperisabil. De asemenea, perimetrul din interiorul Scării este acoperit cu iarbă proaspătă. Verdele, precum şi umezeala (prezenţa apei) sugerează într-un mod destul de evident triumful Vieţii.

Lucrarea este una de excepţie şi poartă în sine un efect emoţional. Singurul neajuns este lipsa posibilităţii observării întregului. Dar poate că această fragmentare pe nivele este una care corespunde ideii din spatele proiectului.

Milu Toduţ
28 aprilie 2011, Cluj-Napoca
[foto by Milu Toduţ ]




Darul Florilor - Anca Mihaela Pustea · Csaba Enyedi · Eunice Danut · Gelu Cadar · Iurie Cojocaru
Liviu Mocan · Petru Leahu · Radu Pop · Valentin Dodica


Vernisajul expoziţiei va avea loc în ziua de marţi, 15 februarie 2011, la ora 17.00 la Galeria de Artă a municipiului Alba Iulia,
B-dul 1 Decembrie 1918, bl. M9-10, parter


vernisajul expozitiei

 

Floare. Chiar aşa o chema pe bunica mea. Nu-i plăcea, voia s-o fi chemat Florica. Aşa voise de fapt şi străbunica mea atunci când l-a trimis pe moşul la Consiliul popular să înregistreze copilul. Pe drum cred că moşul s-o fi oprit pe la vreo cârciumă şi tot ce a reţinut când a trebuit să numească fata a fost ceva legat de o floare. Şi aşa i-a rămas numele. Floare.

În fiecare an în Duminica Floriilor, când se întorcea de la biserică, bunica mea îşi făcea sieşi un cadou – un dar al florilor. Lua un cuţit lung, mergea şontâcăind pe aleea din grădină, tăia nişte bujori şi, neavând mare habar despre conceptul de compoziţie, punea vaza umedă drept pe mijlocul feţei de masă, în bucătărie. Apoi se dădea doi paşi în spate şi zâmbea.

Prietenii mei din grupul atelier plus fac ceva asemănător, doar că ei ştiu ceva mai multe despre compoziţie decât bunica mea. Îşi fac lor înşişi periodic felurite daruri. De această dată au ales, cu mare curaj, darul florilor. Expoziţia lor este o mănuşă aruncată primăverii, renaşterii şi finalmente, Învierii. Ai nevoie de oareşce îndrăzneală să provoci astfel viaţa când bulbii lalelelor dorm ţepeni sub glie şi singurele flori din jur sunt cele îngheţate, de pe geam.

Văd gestul lor tandru şi îndrăzneţ ca pe un exerciţiu matinal de reamintire, un fel de genuflexiune a vieţii, o gimnastică a redeşteptării. Da, suntem omizi şi vom deveni fluturi. Florile de gheaţă se vor topi şi culorile vor invada din nou lumea. Miroase a Înviere. Să nu uităm acest lucru. Tot ceea ce trebuie să facem ca să ne bucurăm şi noi de darurile pe care şi le-au făcut sieşi fiecare în parte este să ne dăm frumos câţiva paşi înapoi, să privim lucrările lor, să cădem pe gânduri sau pur şi simplu să zâmbim. Cum făcea bunica mea Floare, în Duminica Floriilor.

Voicu Bojan,
Cluj, febr. 2011

din presa: plaiuluminatu , informatia de alba

Umbre Albe - desen

Turnul Croitorilor, str. Baba Novac nr. 35, Cluj - Napoca
Vernisaj: 17 decembrie, ora 17

Bastionul Croitorilor ne gazduieste in perioada 17 decembrie 2010 - 13 ianuarie 2011
cu expoziţia de desen UMBRE ALBE, organizata în parteneriat cu
Primăria municipiului Cluj-Napoca, prin Centrul de Informare Turistică

Participa: Bogdan Vaida, Csaba Enyedi,
Eunice Dănuţ, Gelu Cadar Iurie Cojocaru,
Liviu Mocan, Petru Leahu, Radu Pop, Răzvan Anton, Valentin Dodică

vernisajul expozitiei



Darul Florilor - Liviu Mocan, Valentin Dodica, Eunice Danut, Bogdan Vaida, Nina Sinca,
Radu Pop, Alexandra Bocean, Andrei Marina, Ilarie Pintea, Emilian Budean, Iurie Cojocaru.

Expoziţia a fost organizată în showroom-ul unui distribuitor de piatră decorativă cu acelaşi nume, Eurosynergy, care comercializează marmură, granit, calcar, onix sau travertin.
Expoziţia “Darul Florilor” cuprinde lucrări de pictură, grafică, sculpturi în lut, lemn sau bronz.



imagini de la expozitie 



Ziua intaia -sipozion de pictura sculptura 2002

"Extrasi din contextul plastic si spiritual pe care si l-au creat,cei cinci expozanti de la Galeria Veche din inima Clujului poarta marcaje stilistice suficient de individualizate pentru a aspira fiecare la un destin artistic propriu.
Ca si cu alte prilejuri,cei cinci creatori si-au propus sa iasa din conventionalismul expozitiv,imaginind un concept si un parcurs evenimential desfasurat in timp sub forma unui atelier deschis. Un happening plastic,ambiental ,spiritual,ineteractiv si cordial,consacrat,cel putin in planul suprapunerii de evenimente si al unor simboluri pe care le-au proiectat de-a lungul intregului ciclu,marii sarbatori a Invierii."

Corneliu Antim
iulie 2002
ATELIERPLUS     |    2010-2011 copyright, all rights reserved